Fast food

Ce imi place mie la americani: obiectivele vin la pachet cu zona de mancat. Regula. S-a nimerit sa intru la Zoo exact prin locul unde se gasea si zona de mancat. Ce faceau americanii? Cand intra familionu, facea halta la fast food. Nu toti, da marea majoritate faceau. Rapid un hamburger ori tacos si un bidon de suc si abia apoi se apucau de umblat.

La fel si la baseball. Bine acolo ii inteleg, pentru ca sportul e de-o monotonie enervanta, asa ca lumea compenseaza indopandu-se . Stadionul e un fast food urias. Iar din cand in cand mai vin si niste ingineri prin tribune sa-ti vanda tot felul de rahaturi de mancat.

La fel ii vad dimineata cu bardaca de cafea dupa ei in drum spre munca. Ca sa nu mai spun ca sunt cafenele la fiecare colt de strada. :))))) Vorbesc eu care nu ma pot lasa de rahatu de pepsi. Parca-s prost. Ma abtin ce ma abtin si dupa aia rad cativa litri.

Zoo

Azi am mai bifat un obiectiv. Zoo. Foarte frumos. Am cascat gura la animale vreo 3 ore. Totul a fost ok, doar bulangiul de leu mi-a tras-o rau. Si-a luat liber dracu :). L-a durut la baza cozii si nu a lucrat cu publicul azi, asa ca nu i-am vazut moaca.

China Town

:)). Unde-ai fost? La “Hau Hau” market!!!

Sambata am dus-o pe Mariana in China Town, ca nu fusese niciodata in partea aia a orasului si profitand de ocazie am fost si la Hau Hau market sa luam niste legume si fructe. In drum spre munca tot o vedeam din autobuz si planuiam demult sa fac o vizita. Inauntru doar produse chinezesti; eu nu m-am uitat decat la legume. Preturile mai mici decat la obisnuitele supermarket-uri. Asa ca am bagat mare. Ce m-a impresionat tare a fost viteza de reactie a chinezilor. Muma mea. Sa-i vezi cum activeaza. Furnici tata. Parca sunt cu duracell-ul infipt in dos. Il vezi langa tine, intorci putin capu, auzi “ha, ti-o ping ti-o des” si el e deja la 5 rafturi distanta de tine si cu cosul umplut pe jumatate. Belea.

Tare rasa asta. Oriunde se duc, se strang toti gramada si trantesc de-un mic China Town(asta din Seattle nu pare prea mare).

Am luat si pranzul intr-un restaurant din zona, nu arata cine stie ce deosebit(tipul de cambuza pe care in Romania l-ai cam ocoli) da am mancat pe cinste. Buna rau mancarea. Cam iute da buna. Si portii generoase rau. Venea felul de mancare in lighean 🙂 Nu am reusit sa boxez decat jumatate din cantitate. Restul l-am luat la pachet. Acum sincer eu am luat carne de vita :)) da era moale in draci; e foarte posibil sa fi mancat vreun caine sau vreun client recalcitrant.

High tech

Ieri am cumparat o trompeta de telefon fix ca sa pot sa raspunde cand suna careva de la interfonu cladirii, nu ca ar avea cine sa ma caute, da am zis sa intru si eu in randu oamenilor. Il conecteaza Valentin la priza telefonului si zic sa ma duc jos sa fac o proba. Cobor, sun. Cand incepe sa sune mobilul. Opa deja au auzit astia de mine si ma cauta. Da n-as putea sa zic cine mortii masii ma cauta pe mine in tara la unchiul Sam ca nu stiu decat vreo 5 persoane pe-aici. Raspund :)) Cand belea, se auzea vocea mea din difuzorul interfonului. Vreo 2-3 minute am stat cu gura deschisa; tot bagam reboot la creier ca intrase in pana. Nu percutam. MUE. Deci nenoricirea de interfon suna de fapt la mine pe mobil, si nu in casa. A doua zi m-a lamurit duduia de la administratie. De fapt si de drept rahatu de interfonu functioneaza ca un telefon si ca sa sune in casa evident trebuie o line telefonica(bani in plus). Eu de unde dracu sa stiu de-astea ?!?! In mintea mea interfonu e ceva simplu. Nu Nu. E avansata treaba. Asta este. Mergem inainte.

Una cotidiana

In incapere era o liniste sobra. Eu stateam in picioare cu fata la perete, cu ochii privind in gol. Eram relaxat. Aud deodata niste pasi grabiti in spate. Se tranteste o usa. Niste fosnete si brusc in incapere rasuna un zgomot surd, parca s-a dat drumu la o gramada de bolovani pe un topogan. Urmeaza un oftat de usurare. Ma intorc si ies.

Varianta scurta: eu ma pisam, inginerul mai avea putin si se caca efectiv pe el.

Cum recunosti un proaspat emigrant roman?

Este persoana care duce gunoiul in pungile in care a adus cumparaturile de la supermarket.

Je.

Phone marketing

A decurs cam asa:

EL – This is nea Stefan from Seattle Times. How are you today sir?

JE – I’m fine, how are you?

El – Good. Would you like a subscription with our newspaper?

JE – No thank you. Not at this time.

El – Ok then. I just need your address.

JE – Sorry, I don’t want a subscription…

El – I can’t hear you. No problem. Just tell me you address.

JE – I’m not interested in a subscription with Seattle Time.

EL – Sir, I can’t hear you. Tell me you address.

JE – Coae, I am not interested ( incet, clar, cuvant cu cuvant, doar nu sunt nativ).

El – Zdrang…:) a inchis telefonu

Abia am numarul de vreo doua saptamani. Cred ca sunt vreo 10 ingineri care iau numerele secvential si baga mare.

Ai lor ciudati

Cum am spus, sunt ciudati rau. Nu stiu ce dracu mananca da sunt mult mai energici decat ai nostri. Ieri vreme de cacat, ploua, nu foarte tare, da suficient cat sa te mureze bine la picioare. Bun. Deci al vostru drag Valentin se ducea spre casa; ajung intr-o intersectie, cand pe partea cealalat o matusica din asta mai speciala, statea exact in coltu intersectiei, echipata cu parpalac din ala pentru ploaie, se agita si injura de mama focului tot ce prindea, masini, ploaia, oamenii ( asta era doar eu, cred ca mi-am luat-o in gura pentru tot sezonu ploios, adica pentru jumate de an). Foarte ciudat.

Alta: treceam dimineata un pod. Numa ce aud scandal in spate si niste izbituri. Intorc capu ca sa vad daca nu cumva tre sa iau viteza. Cand colo, un special izbea umbrela de parapetu podului. Suparat foc dracu; mai facea pauza din cand in cand, ii mai zicea vreo doua, dupa care iar o izbea.

Alta: vad din autobuz, trei speciali care impingeau un carucior din ala, gen Carfour(asta se poarta si la noi sa pleci cu caruciorul acasa). Nimic special la prima vedere. Caruciorul parea plin cu haine. Ma uit mai atent, cand vad ca de fapt peste mormanu de haine, era rastignit al patrulea aurolac. Sa-si bagi picioarele. Era rupt dracu. Rupt Rupt. Ca o carpa era. 🙂

Astia-s.:)))))))))

Marimea americana

Cam toate in tara asta sunt mari. Mariana isi ia tricou XS da e cam marimea M de la noi. Am luat un set de farfurii, castroanele sunt cam ca alea in care obisnuiam sa facem salate acasa, iar farfuria intinsa e cam cat antena de la DigiTv, o idee mai mica.

In alta ordine de idei, azi am bagat o fasole a la .ro da cu materie prima americana 😀 Bobu de fasole e cam odata si jumate mai mare decat moneda de 50 de bani 😀 Daca si efectu dupa procesare e direct proportional cu marimea bobului cred ca imi sare turu la pantaloni cu tot cu jumatate din dos. Sincer mi-e cam frica.

Vecinu

E vorba de vecinu de deasupra. Nu l-am vazut la fata da cred ca are vreo 150 kile. Bai baitule cand merge comsumatorul de hamburgeri prin casa, zici ca se pravaleste asa. Fereasca dumnezeu sa fie vreodata suparata sau sa bea o cafea mai tare si sa inceapa sa se agite. Nu cred ca rezista tavanu. Pe mine unu nu ma deranjeaza, chiar am pus un scaun in plus la masa; in caz de aterizeaza regulamentar il invit la un compot.

In alta ordine de idei, tocmai am terminat de asamblat mobila luata de la Ikea, evident mi-am luat si niste MUE, ca altfel nu se poate. Am dat rateu cu picioarele de la masa. A iesit masa de bar, pot sa mananc lejer in picioare. Tre sa vad daca pot schimba nenorocirile de picioare.

Belea belea cum merge vecinu, duduie ca o locomotiva. 🙂